Plasma bogată în trombocite nu reprezintă o singură procedură uniformă în chirurgia cardiacă. Sub același termen sunt investigate gelul plachetar topic aplicat pe plăgile chirurgicale, plateletfereza autologă în managementul perioperator al sângelui și aplicațiile experimentale la nivelul miocardului. Aceste trei domenii de cercetare trebuie evaluate separat.
Pentru această evaluare a dovezilor au fost verificate în mod țintit, până la 20 august 2026, PubMed/PubMed Central, ClinicalTrials.gov, ghiduri și surse legislative relevante, precum și studiile citate în lucrările-cheie. Au fost incluse studii clinice care reprezintă cele trei domenii de cercetare separate în acest articol. Publicațiile retrase sunt marcate vizibil și nu sunt utilizate ca dovadă de eficacitate. Selecția este narativă și nu pretinde metodologia unei revizuiri sistematice.
Vindecarea rănilor analizează efectele biologice locale la nivelul sternului sau al locului de recoltare a venei.
Plateletfereză vizează în principal hemostaza și managementul sângelui în contextul bypassului cardiopulmonar.
Aplicații miocardice investighează abordări regenerative sau angiogenice și nu trebuie incluse în aceeași evaluare a eficacității.
Graficul este conceput intenționat ca flux selectabil. Pe dispozitive mobile se rearanjează vertical, fără suprapuneri.
Mai multe studii observaționale de amploare raportează beneficii evidente. Totuși, datele controlate și randomizate nu au confirmat până acum o protecție sigură împotriva infecțiilor plăgii sternale.
Mesaj-cheie: plauzibil biologic, dar fără dovadă randomizată robustă de eficacitate pentru prevenirea infecțiilor.
Termenul platelet-rich plasma era deja utilizat în medicina transfuzională în anii 1950. Un reper timpuriu și frecvent citat al utilizării PRP autolog în chirurgia cardiacă este lucrarea Ferrari et al. din 1987: PRP a fost preparat în timpul intervenției ca parte a unei strategii de transfuzie autologă și ulterior reinfuzat.[1]
Prin urmare, relatarea frecventă „mai întâi stomatologia, apoi chirurgia cardiacă după aproximativ 50 de ani” este incorectă din punct de vedere cronologic. Aplicațiile dentare și maxilo-faciale răspândite începând cu anii 1990 reprezintă o altă cale de dezvoltare. Pentru evaluarea actuală este mai important faptul că, din perspectivă istorică, în chirurgia cardiacă PRP a fost asociat nu doar cu vindecarea rănilor, ci și cu managementul sângelui.
Infecțiile profunde ale plăgii sternale reprezintă complicații clinic relevante după sternotomia mediană. De aceea s-a investigat dacă PRP autolog activat sau gelul plachetar poate aduce un beneficiu local suplimentar în timpul închiderii plăgii. PRP nu înlocuiește măsurile consacrate de prevenire a infecțiilor.
Dar: cohorte secvențiale, nerandomizate, din perioade diferite. Autorii au calculat un NNT de 71 (IC 95% 41,8–244,5) pentru prevenirea unei infecții profunde. Această valoare nu reprezintă o dovadă generală de eficacitate.[8]
În cohortele retrospective, SWI și DSWI au fost mai puțin frecvente cu PRP. În subgrupul studiilor randomizate, însă, nu s-a observat o diferență semnificativă.[13]
Evaluare: Nu înseamnă „ineficient”, însă dovezile de calitate superioară nu sunt suficiente pentru o afirmație preventivă sigură.
În cohorta Patel, sângele integral a fost recoltat înainte de incizia cutanată, separat într-un sistem point-of-care, PRP obținut a fost activat și aplicat local pe stern și țesuturile moi în timpul închiderii. Aceste detalii arată de ce astfel de studii nu pot fi echivalate cu orice sistem ambulator de eprubete.[8]
Descriere de studiu, nu instrucțiune de utilizare.
Prezentarea include în mod intenționat și studiile observaționale pozitive. Astfel, diferența dintre tipurile de studii devine vizibilă în loc să fie selectată doar o direcție a literaturii.
382 de pacienți tratați au fost comparați cu 948 de controale contemporane și 929 de controale istorice. Infecțiile superficiale au fost de 0,3% față de 1,8% și 1,5%, iar infecțiile sternale profunde de 0% față de 1,5% și 1,7%. Designul rămâne predispus la bias.[2]
Prospectiv și dublu-orb. Nu au existat diferențe semnificative în complicațiile majore sau minore ale plăgii; și alte obiective perioperatorii au fost comparabile.[3]
Infecții ale plăgii la 9/70 pacienți cu PRP topic față de 8/70 controale; fără beneficiu semnificativ.[4]
DSWI care a necesitat revizie a apărut la 6/97 pacienți cu PRP și 3/99 în grupul de control. Diferența nu a fost semnificativă. Publicația menționează Biomet Deutschland GmbH ca finanțator.[5]
Un rezultat negativ într-un studiu finanțat de producător este o componentă relevantă a dovezilor, fără a decide singur întrebarea generală.Toate cele 11 cazuri severe de DSWI au apărut în grupul de control; niciunul în grupul de intervenție cu PRP, calciu-trombină și vancomicină. OR ajustat 0,05 (IC 95% 0,01–0,50). Efectul PRP nu poate fi izolat din cauza intervenției combinate cu vancomicină.[6]
DSWI 1/422 (0,20%) cu PRP față de 10/671 (1,5%) fără PRP; p = 0,043. Infecțiile superficiale au fost de asemenea mai puțin frecvente. Semnal pozitiv, dar comparație nerandomizată.[7]
Analiză mare de cohorte secvențiale cu rezultate pozitive, dar cu un grup de control anterior în timp și fără randomizare. Grupurile diferau și în privința VAD/transplant și intervențiilor de urgență. NNT pentru prevenirea unei DSWI: 71.[8]
4.692 de pacienți; rezultatele agregate au arătat semnificativ mai puține infecții sternale și mediastinite. Autorii subliniază însă calitatea slabă a datelor de bază. În subgrupul RCT nu a existat efect al tratamentului.[9]
DSWP 6/144 (4,2%) cu gel plachetar-leucocitar față de 13/118 (11%) în grupul istoric de referință; p = 0,03. Autorii menționează printre limitări modificări ale regimului antibiotic și tehnicii de închidere.[10]
Efecte pozitive în cohortele retrospective; în subgrupul randomizat nu a existat diferență semnificativă pentru SWI sau DSWI. Autorii au considerat dovezile prea slabe pentru o concluzie sigură.[13]
Pierderi sanguine postoperatorii mai mici și necesar redus de produse sanguine alogene; în același timp, heterogenitate considerabilă între studii.[11]
Cohortă retrospectivă: după ajustare, aPRP a fost asociat independent cu mai multă AKI postoperatorie (OR 1,729; IC 95% 1,225–2,440), în timp ce transfuziile intraoperatorii au fost mai puține. Aceasta nu demonstrează cauzalitate, dar reprezintă un semnal de siguranță relevant.[12]
RCT unicentric cu mai puține transfuzii de eritrocite. În descrierea procedurii, autorii denumesc produsul obținut autologous platelet concentrate (APC); prin urmare, nu trebuie echivalat cu gelul PRP topic. Au fost raportate și un necesar mai mare de calciu și un timp de pregătire mai lung.[14]
2.150 de pacienți, dintre care 906 cu aPRP. Printre rezultate s-au raportat mai puține reintervenții pentru sângerare, un consum mai mic de trombocite/crioprecipitat și obiective ventilatorii mai favorabile; mortalitatea, durata spitalizării și complicațiile neurologice și renale nu au diferit semnificativ. O mare parte a dovezilor a fost observațională.[15]
Publicat în Cureus. Patru grupuri mici: CABG 16, CABG+TMR 17, CABG+PRP 10, CABG+TMR+PRP 9. Un semnal GLS a vizat abordarea combinată; fibrilația atrială postoperatorie a fost mai frecventă în grupul TMR+PRP (67% vs. 25%). Nu poate fi dedus un efect regenerativ izolat al PRP.[17]
Retrasă în ianuarie 2025 după ce procesul de peer review a fost considerat compromis. Nu poate fi utilizată ca dovadă de eficacitate.[18]
Articolul original are PMID 38420690 și este clasificat explicit de PubMed drept Retracted Publication . Notificarea de retragere (PMID 39317945) a fost publicată în septembrie 2024 din cauza unui proces manipulat de peer review și publicare. Nu trebuie utilizată ca dovadă de eficacitate.[19]
În intervențiile cu bypass cardiopulmonar, trombocitele pot fi afectate de hemodiluție, contactul cu suprafețe artificiale și stres mecanic. Plateletfereza autologă separă înainte de bypass o fracție autologă bogată în trombocite, care este reinfuzată ulterior. Obiectivul principal este hemostaza și managementul sângelui – nu vindecarea regenerativă a plăgii.[11]
Meta-analiza pe 1.002 pacienți a identificat semnale privind pierderi sanguine postoperatorii mai mici și un necesar redus de mai multe produse sanguine alogene. Heterogenitatea considerabilă limitează generalizarea.[11]
La 660 de pacienți cu disecție aortică de tip A, după ajustare, aPRP a fost asociat cu mai multă leziune renală acută postoperatorie (OR 1,729). În același timp, s-au raportat mai puține transfuzii intraoperatorii. Designul nu permite concluzii de cauzalitate, dar semnalul trebuie inclus în evaluarea beneficiu-risc.[12]
RCT-ul unicentric al lui Gao et al., publicat în 2025, a randomizat 134 de pacienți. În descrierea procedurii, autorii denumesc produsul obținut autologous platelet concentrate (APC) în cadrul plateletferezei. Rata totală a transfuziei de RBC a fost 10/67 (14,9%) față de 34/67 (50,7%); au fost raportate și un necesar mai mare de calciu și timpi de pregătire mai lungi.[14]
Meta-analiza din 2026 privind disecția aortică acută de tip A a inclus șase studii cu 2.150 de pacienți. A raportat, printre altele, mai puține reintervenții pentru sângerare, un consum mai mic de trombocite/crioprecipitat și obiective ventilatorii mai favorabile. Mortalitatea, durata spitalizării și complicațiile neurologice și renale nu au diferit semnificativ. Majoritatea datelor au fost observaționale.[15]
ClinicalTrials.gov listează un studiu randomizat multicentric cu 250 de participanți planificați. Rezultatele nu sunt încă disponibile.
Înregistrarea figurează ca finalizată, dar nu conține încă rezultate publicate. Prin urmare, momentan nu susține o afirmație de eficacitate.
Volumul sanguin, conținutul de trombocite și leucocite, anticoagulantul, activarea și separarea diferă între sisteme. Un studiu prospectiv, randomizat și simplu-orb publicat în iunie 2026 a comparat două sisteme point-of-care în 60 de cazuri de chirurgie cardiacă. Îmbogățirea medie a trombocitelor a fost de 6,58 ori față de valoarea inițială cu sistemul Magellan și de 6,31 ori cu sistemul Angel.[16]
Studiul măsoară atingerea obiectivului de preparare, nu eficacitatea clinică. Tocmai de aceea este util: arată de ce un rezultat obținut cu un anumit sistem nu poate fi transferat automat la altul.
Un studiu din 2024 publicat în Cureus a randomizat 52 de pacienți la CABG singur (16), CABG+TMR (17), CABG+PRP (10) sau CABG+TMR+PRP (9). Semnalul GLS după un an a vizat în special abordarea TMR+PRP; LVEF nu a diferit semnificativ.[17]
O evaluare completă trebuie să includă și un semnal preliminar de siguranță: fibrilația atrială postoperatorie a fost mai frecventă în grupul TMR+PRP decât în controlul CABG (67% vs. 25%, p = 0,04). Cu doar nouă pacienți în acest grup, nu este o dovadă robustă de prejudiciu, dar este un motiv suplimentar pentru a nu utiliza studiul ca dovadă izolată de „regenerare a inimii prin PRP”.[17]
Aceste cifre provin dintr-o singură analiză secvențială de cohorte nerandomizată. Nu reprezintă o mărime a efectului aplicabilă în general.[8]
Formulare incorectă. Plateletfereza este investigată pentru a vedea dacă trombocitele proprii ale pacientului pot fi protejate, reducând astfel pierderea de sânge sau necesarul de produse sanguine alogene.
Cohorta Patel a inclus astfel de pacienți, dar nu demonstrează un efect specific al PRP în implantarea VAD sau transplantul cardiac.
Nu. Kirmani 2017 a identificat un efect agregat pozitiv bazat predominant pe date nerandomizate; Yao 2021 a observat efectul în principal în studiile retrospective. Două meta-analize ulterioare au fost retrase.
PMID 38420690 aparține articolului lui Yifan Li și Zhong Wu, DOI 10.1111/iwj.14761. PubMed identifică exact acest articol drept Retracted Publication. Notificarea de retragere are PMID 39317945 și a fost publicată în septembrie 2024.[19]
Meta-analiza Zhu din 2023 a fost de asemenea retrasă în ianuarie 2025.[18] Ambele lucrări rămân vizibile în explorator, dar nu contribuie la nicio concluzie de eficacitate.
Studiile de chirurgie cardiacă utilizează separatoare, dispozitive de afereză și sisteme de preparare diferite. Un studiu cu un anumit sistem nu înseamnă că un alt tub PRP, o altă centrifugă sau un alt separator este destinat aceleiași utilizări intraoperatorii.
Conform MDR, destinația unui dispozitiv medical rezultă din informațiile producătorului. Marcajul CE nu este, așadar, o dovadă generală pentru orice aplicație PRP descrisă în literatura științifică.[22]
Din perspectiva legislației medicamentului este relevant § 13 din legea germană AMG. Alineatul 2b prevede o excepție de la autorizația de fabricație pentru prepararea individualizată sub responsabilitate profesională directă în vederea utilizării personale; pot fi relevante și obligația generală de notificare conform § 67 AMG și supravegherea autorității conform § 64 AMG. Recoltarea sângelui este supusă § 7 din legea germană privind transfuzia (TFG).[23][24][25][26]
Pentru comunicarea externă este relevant și § 3 din legea germană HWG: publicitatea înșelătoare, în special afirmațiile nefundamentate privind eficacitatea terapeutică sau succesul, este interzisă. De aceea, acest articol nu formulează nicio afirmație privind eficacitatea unui produs și nicio afirmație că un anumit sistem este adecvat pentru chirurgia cardiacă.[27]
Datele observaționale oferă semnale pozitive. Studiile controlate nu au confirmat încă o protecție robustă împotriva infecțiilor sternale. PRP nu înlocuiește prevenirea consacrată a infecțiilor.
Datele randomizate și analizele aortice arată semnale interesante privind transfuzia și sângerarea. În sens opus există un semnal retrospectiv de siguranță AKI. Nu există o recomandare de rutină pentru fiecare intervenție cardiacă.
Micul studiu din 2024 a analizat combinații de CABG, TMR și PRP. Un efect izolat al PRP nu este demonstrat; fibrilația atrială a fost mai frecventă în cel mai mic grup combinat.
Nu „Funcționează PRP?”, ci: ce procedură PRP definită precis arată un beneficiu clinic reproductibil, pentru ce obiectiv și la ce grup de pacienți?
Nu în general. PRP topic nu este menționat ca element standard în recomandările consacrate pentru prevenirea infecțiilor sternale. Plateletfereza este o abordare de management al sângelui aflată în studiu; acest articol nu stabilește o recomandare generală de ghid pentru utilizarea de rutină.
Studiile mari cu rezultate pozitive sunt adesea comparații istorice sau retrospective. În paralel se pot schimba prevenirea infecțiilor, selecția pacienților și tehnica chirurgicală. Studiile randomizate reduc aceste distorsiuni, dar până acum au fost relativ mici în acest domeniu.
Nu. Plateletfereza din chirurgia cardiacă utilizează alte dispozitive, volume sanguine și etape de proces. În RCT-ul Gao, produsul obținut este descris ca concentrat plachetar autolog (APC). Faptul că două metode folosesc același termen generic nu înseamnă că preparatul sau destinația sunt identice.
Nu. Este decisivă destinația concretă a dispozitivului medical. Marcajul CE nu înseamnă că produsul acoperă orice aplicație PRP descrisă în literatura științifică.
Nu. Aplicațiile directe intra- sau epicardice rămân în domeniul cercetării experimentale. Micul studiu din 2024 a evaluat și combinații cu TMR și nu permite concluzii privind un efect izolat al PRP.
Cele șase linkuri au fost verificate pe site-ul live. Acestea duc la informații de bază, vindecarea rănilor și context tehnic – nu la o utilizare de produs în chirurgia cardiacă.