PRP înseamnă plasmă bogată în trombocite. Este preparată din sângele propriu al pacientului. În funcție de metoda de preparare, concentrația trombocitelor, conținutul de leucocite, eritrocitele reziduale, anticoagulantul, volumul și o eventuală activare pot varia considerabil.

Trombocitele conțin molecule biologic active precum PDGF, TGF-β și VEGF. După activare sunt eliberate numeroase molecule de semnalizare. Acest lucru face preparatele pe bază de trombocite interesante din punct de vedere biologic, dar nu înseamnă că orice produs derivat din PRP are aceleași proprietăți sau același efect clinic.

Ipoteza de cercetare se bazează mai puțin pe ideea că trombocitele concentrate ar circula pur și simplu în tot organismul și mai mult pe moleculele eliberate în timpul activării trombocitare. Printre acestea se numără factori de creștere, citokine și alte proteine reglatoare.

Literatura directă la om privind PRP intravenos sau aaPRP este limitată. Cele mai importante lucrări provin în mare parte din același mediu de cercetare și analizează întrebări diferite. Acest lucru contează în interpretare: mai multe publicații nu înseamnă automat mai multe confirmări independente.

Studiul de fază I/II cu zece pacienți este interesant ca studiu timpuriu de fezabilitate. În același timp, pacienții au primit și alte tratamente, printre care oxigen, dexametazonă, favipiravir, antibiotice și heparină. Fără un grup de comparație adecvat, nu se poate stabili ce parte din evoluția clinică poate fi atribuită aaPRP. [1]

Incertitudinea este și mai evidentă în al doilea studiu pilot cu șapte pacienți. Valoarea medie IL-1β a scăzut la cei trei pacienți clasificați drept „severi”, dar a crescut la cei patru pacienți „critici”. Trei dintre cei patru pacienți critici au decedat. Raportul PaO₂/FiO₂ s-a îmbunătățit per ansamblu, în timp ce Lung Injury Score nu s-a îmbunătățit semnificativ. [2]

O separare simplă între date experimentale, studii mici la om și o terapie realmente consacrată ajută la încadrarea realistă a stadiului actual al cercetării.

Faceți clic pe un subiect pentru a deschide evaluarea actuală.

Cea mai mare serie publicată privind siguranța IV-aaPRP a inclus 611 pacienți și 4.244 administrări. Autorii nu au documentat reacții alergice, infecții sau probleme de coagulare asociate aaPRP. Este un semnal observațional relevant, dar nu o dovadă definitivă de siguranță. [3]

„Autolog” sau „din propriul sânge” nu înseamnă automat „fără risc”. Recoltarea sângelui, procesarea în sistem deschis sau închis, sterilitatea, compoziția și calea de administrare sunt factori de siguranță separați.

Chiar și în cazul aplicațiilor locale ale PRP, mult mai bine studiate, comparabilitatea dintre studii este limitată. O analiză sistematică a 75 de studii randomizate cu 5.726 de participanți a arătat diferențe importante în preparare și utilizare. [6]

O altă analiză sistematică a 124 de studii privind PRP musculoscheletal a constatat că doar 15 studii – 12,1% – au descris protocolul de preparare suficient de clar pentru a fi reproductibil; doar 26,6% au cuantificat compoziția produsului final PRP. [7]

În literatura evaluată pentru acest articol până la 01.09.2026 nu există încă o serie amplă de studii randomizate de înaltă calitate, replicate independent, care să confirme IV-PRP ca terapie sistemică consacrată pentru indicații neurologice, autoimune, inflamatorii cronice sau anti-aging.

Din punct de vedere științific, atenția s-ar putea deplasa tot mai mult de la denumirea generală „PRP” către produse plachetare mai bine definite. Printre acestea se numără platelet releasates, lizate sau alte fracții acelulare. În principiu, astfel de preparate pot fi caracterizate mai precis decât un produs numit generic PRP.

Acest lucru nu înseamnă că beneficiul clinic al unor astfel de aplicații sistemice a fost deja demonstrat. Mai degrabă, descrie o posibilă direcție de cercetare: trecerea de la o denumire imprecisă a produsului la o compoziție, doză, farmacocinetică și obiective clinice clar definite.