Sângele este baza vieții dar și a sistemului imunitar, influențează semnificativ calitatea vieții oamenilor
Cuvintele „sânge” și „viață” – sunt sinonime!
PRP reprezintă concentrația de trombocite în plasmă care este mai mare decât numărul normal echivalent de trombocite care circulă în organism, dar există și alte definiții pe lângă această definiție. Robert Marx a fost unul dintre primii cercetători PRP în chirurgia maxilo-facială și a definit PRP ca 1 milion sau mai multe trombocite pe microlitru.
Alte definiții includ mai mult de 2 până la 6 ori concentrația intrinsecă. Unii autori definesc PRP ca fiind concentrația de (numai) trombocite în plasmă, excluzând în mod deliberat celulele albe din sânge, deoarece acestea pot fi contraproductive și pot duce la creșterea inflamației și a durerii. Alții au subliniat necesitatea de a adăuga leucocite la concentrat, deoarece acestea participă la regenerarea tisulară mediată de macrofage împreună cu factorii de creștere a trombocitelor. Terminologia poate provoca, de asemenea, confuzie.
Deși plasma bogată în trombocite este cel mai utilizat termen, unii autori sau producători de PRP folosesc termeni precum ser condiționat autolog (ACS), plasma condiționată autolog (ACP) sau factor de creștere a trombocitelor (PDGF). Există diferențe subtile, dar acestea sunt în principal concentrate de trombocite obținute din sângele propriu al pacientului. Natura intrinsecă a compoziției este unul dintre cele mai importante aspecte de siguranță, deoarece posibilitatea de respingere a pacientului poate fi eliminată.
Trombocitele joacă un rol important în repararea țesutului deteriorat. Particulele alfa trombocitelor conțin factori de creștere cu efecte biologice diverse. Cu toate acestea, diferențele individuale și diferitele metode de preparare afectează concentrațiile absolute și relative ale acestor factori diferiți în PRP, ceea ce poate explica diferențele în rezultatele clinice. Activatorul trombocitar, trombina și calciul pot elibera rapid acești factori și pot forma un gel care poate fi folosit pentru operații deschise, dar nu și pentru injecții. Contactul cu colagenul și trombocitele deteriorate prin semnalizarea citokinelor permite, de asemenea, o activare mai consistentă a trombocitelor, permițând aplicarea PRP la țesuturile afectate fără activare prealabilă.
Plasma este obținută prin centrifugare, timp în care componentele sanguine sunt separate unele de altele în funcție de gradienții de densitate respectivi.
Miezul centrifugării primare este separarea eritrocitelor de plasmă, care la rândul său conține trombocite, leucocite și factori de coagulare.
Pacienții și medicii confundă adesea terapia PRP cu terapia cu celule stem, deoarece este un preparat endogen. În comparație cu celulele stem, trombocitele pot supraviețui doar 7-10 zile și nu se pot multiplica, deoarece nu conțin nuclei. Incapacitatea de a se reproduce poate reduce riscul de carcinogeneză asociat cu terapia cu celule stem. Terapia cu celule stem este încă considerată experimentală, în timp ce terapia PRP a fost cea mai larg acceptată și aplicată.