Carboxi

Metoda de carboxiterapie invazivă se bazează pe utilizarea dioxidului de carbon steril injectat în pacient fie subcutanat, fie intradermic.

Pe măsură ce se produce o stare locală de hipercapnie la locul de injectare, are loc o vasodilatație, o îmbunătățire a circulației sângelui, a perfuziei cu oxigen, a proceselor metabolice și a eliminării produselor metabolice reziduale care rămân în celule.

Efectele pozitive ale carboxiterapiei invazive se explică prin faptul că dioxidul de carbon facilitează reacții aproape imediate la nivel celular și interacționează cu componentele fermentate ale plasmei, cu proteinele și carbohidrații pentru a forma dioxid de carbon activ și produsele sale, asigurând normalizarea pH-ului în țesuturi.

Creșterea nivelului de dioxid de carbon în celule și țesuturi este percepută de acestea ca un activator extern al proceselor fiziologice de susținere a vieții.

Dioxidul de carbon este injectat în anumite zone ale pielii sau ale mușchilor.

După tratament, starea sângelui se îmbunătățește. Acesta este un fenomen natural, deoarece dioxidul de carbon este produs în organism și stimulează toate organele și țesuturile prin intermediul sângelui

Cu toate acestea, odată cu vârsta, toate procesele încetinesc și cantitatea de substanță din organism scade. Ca urmare, spațiul vaselor de sânge se îngustează și capacitatea lor de a curge este afectată.

După carboxiterapie, circulația sângelui crește, iar zonele afectate se saturează cu substanțe utile, astfel încât funcționalitatea lor este restabilită treptat.

După injecție, organismul este supus unui stres și hipoxia crește. Lumenul vascular se dilată, circulația sângelui este stimulată, iar oxigenul este eliberat în mod activ și saturează țesuturile.

Pentru a crește eficiența procedurii, injecțiile se fac în zonele cele mai afectate. CO2 este eliminat din organism, iar oxigenul își continuă activitatea.

Carboxiterapia este utilizată atât pentru afecțiunile coloanei vertebrale, cât și pentru cele articulare - CO2 este injectat în mușchii din jurul vertebrelor sau articulațiilor afectate.